|
|
||
|
MAI SUS DE - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru MAI SUS DERezultatele 1 - 10 din aproximativ 769 pentru MAI SUS DE. Miron Costin - De neamul moldovenilor ... de știința începutului aceștii țări, de descălicatul ei cel dintâi, toate alte țări știindÅ începuturile sale. Laud osârdiia răposatului UrĂ©chie vornicul, carile au făcut de dragostea țărâi lĂ©topisețul său, însă acela de la Dragoș-vodă, de discălicatul cel al doilea al țărâi aceștiia din MaramoroșÅ scrie. Iară de discălicatul cel dintăi cu români, adecă cu râmlĂ©ni, nimica nu pomenĂ©ște, numai ameliță la un loc, cum că au mai fostÅ țara o dată discălicată și s-au pustiit de tătari. Ori că n-au avut cărți, ori că i-au fostÅ destul a scrie de mai scurte vacuri, destul de dânsul și atâta, câtÅ poate să zică fiĂ©ștecine că numai lui de această țară i-au fostÅ milă, să nu rămâie întrÅ întunerecul neștiinței, că cĂ©lelalte ce mai suntÅ scrise adăosături de un Simeon Dascalul și al doilea, un Misail Călugărul, nu lĂ©topisețe, ce ocări suntÅ. Care și acĂ©lea nu puțină a doao ... îmbe limbi ieste Italiia și în dricul pământului, spre miazănoapte, dincolo, pănă la hotarăle Franțozului. Hotarăle ei despre răsăritÅ, dispre noi, cum s-au zis mai sus George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu ... George Topîrceanu - I. Minulescu: Trei romanţe pentru mai târziu I. Minulescu: Trei romanțe pentru mai târziu de George Topîrceanu Romanța automobilului Păzea! Păzea că trece-n goană, Aleargă, Vâjâie ca vântul, Și dacă n-ai urechi normale te face una cu pământul ... în soare macferlanul, Suspini în urma lui: — Degeaba! Te face marț Aeroplanul! Romanță autumnală Ploaia tristă și banală, Ploaia obsedantă, Ploaia Care pastișează clima de pe Alpi Și Himalaia, Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic... Cu vedenii de umbrele ce se-nchid Și se deschid, Resemnat primești în față proiectile de lichid. Când și când, pe pălărie Simți un ropot de cascadă, — Cântă streșinile toate... Iar în jurul tău, pe stradă, E-o obsesie galantă de picioare și frou-frou, De dantele, De jupoane Și ciorapi de la ,,Bon-Gout"... De trei zile Firmamentul desfășoară peste noi O imensă zdreanță udă cu largi pete de noroi. Pe mizeria terestră a foburgului umil De trei zile cerul varsă lacrimi mari De crocodil... Plouă! Plouă ca-n Parisul lui Verlaine... Din loc în loc, Te insultă modestia unor ghete fără toc. Mai departe, Când coboară din cupeul ei grăbită, Până ... Mihai Eminescu - De ce nu-mi vii ... Mihai Eminescu - De ce nu-mi vii De ce nu-mi vii de Mihai Eminescu Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așează bruma peste vii — De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț, Să razim dulce capul meu De sînul tău, de sînul tău! Ți-aduci aminte cum pe-atunci Cînd ne plimbam prin văi și lunci, Te ridicam de subsuori De-atîtea ori, de-atîtea ori! În lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorăsc scîntei… Dar, oricît ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mîndră decît orice stea, Iubita mea, iubita mea! Tîrzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult ... Ion Luca Caragiale - Dă-dămult... Mai dă-dămult Dă-dămult... Mai dă-dămult de Ion Luca Caragiale Dă-dămult, mai dă-dămult stăpânea o împărăție fără margini Barlaboi-împărat, ce-i mai zicea și Ciungumpărat... — Dă ce-i mai zicea și Ciungu-mpărat?... — Iac-așa! Îi mai zicea de pe când era tinerel și Ciungu-mpărat, fiindcă mai târziu era să-și piarză o mână... în război... — Bietul împărat Barlaboi!... Și era și însurat Barlaboi-mpărat. Avea nevastă, și cu ea o ... de la genuchi mai sus... — În duel?... Vai de el! * ...Femeile... — A plecat, mamă? — A plecat, mamă. — De ce, mămucă? — De! De ce mămucă. — Bine, maică! — Bine, maică. Iar zoreau. — Și războiul cât ține? — Cât o ține. — Și-mpăratul când vine? â ... a sărutat: — Unde-i copila tatei? — Cam bolnăviaoră. — Ce are? — Din mâncare! — Ce-a mâncat? întreabă Barlaboi. — Mai nimic: un broscoi. — S-o văz! — Nu se poate. — Voi. Un picior în ușă. Ușa de perete. Mititelul cântă duios din cimpoi. — ... Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații ... bărbați Și cu sine adusese În traistă niște cîrnați, Vine în grabă acasă, Să face speriat nespus, Strigă nevastă să iasă, Îi arată un nor sus, Zicînd: - Luai la tîrg veste De la oameni învățați Că norul ce vine este Plin de ploaie cu cîrnați, Și cum că vin le e teamă Niște păsări după el, Cu aripile d-aramă Și cu ciocul de oțel, Și dau toți cu socoteală Că de mulțime ce sînt, Viind într-a lor iuțeală, Vor face rău pre pămînt. Nevasta-ncepu să zică : - Ce spui ? așa să trăiești! Aoleo ... orice urît, Eu pentru vorbele aste Cu greșală sînt pîrit Că de găseam vro comoară, Era altfel să mă port, Iar eu nu am nici de moară, Umblu de foame mai mort, Cine m-a văzut în viață Vrodată să găsesc bani? Să vie să stea de față, Să văz, care-mi sînt dușmani? Pîra cere și dovadă, Oameni buni de crezămînt, Că așa pot o grămadă Să vorbească numa-n vînt. Atuncea zapciul pune Pe pîrîșul la mijloc Și către el zise : -Spune, Cum l ... Îi dete răspuns zicînd: Nu țiu minte așa bine Ca pe ce vreme și cînd... Cînd cu norii... și cîrnații, Parcă era... da, da, da, ... Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea greci ... Alexandru Beldiman - Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldovii întîmplare după răzvrătirea grecilor, 1821 de Alexandru Beldiman Fragmente Informații despre această ediție Cuprins 1 [Invocația] 2 [Parada eteriștilor] 3 [Fărădelegile ienicerilor] 4 Note [Invocația] Ce necaz, ce osîndire, vai mie ... să scrie Iung [7] . Dar, în câtu-i prin putință, mă voiu nevoi și eu Osînda țării a scrie, oricât-mi va fi de greu. [Parada eteriștilor] După prînz la noă ceasuri, încă păr-a nu toca, Năvală mare de oameni, cela pe cela călca ; Întreb ce-i ? îmi spun că oastea trece pe uliță-n sus, Dar c-o paradă ciudată încît nu este de spus. Alerg, mă duc la fereastră, stau și eu ca să privesc, Și văz, ceea ce vrodată a mai vedè nu gândesc. Mai întîi trîmbacii curții, călări mergînd trîmbița După ei, călări doi preuți, falnici încît nici căta Amîndoi cu șishanele, greci, dar bine îmbrăcați, Cît n-aveau ... o butcă, un arhiereu vinè, Cu omofor peste rasă, și-n mînă cruce ținè. Sîrb era arhiereul, cîrn la nas și rău făcut, Un vînturători George Coșbuc - Moartea lui Fulger ... George Coşbuc - Moartea lui Fulger Moartea lui Fulger de George Coșbuc În goana roibului un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, Și zările de-abia-l cuprind, Și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Și ține-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la război, Și-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal străin L-a fulgerat un braț hain! De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sânge-i albul tort, Și pieptul gol al celui mort De lănci e plin. Sărmanul crai! Când l-a văzut Și, când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s-a izbit un pas De spaimă-n lături și-a rămas Cu pumnii strânși, fără de glas, Ca un pierdut. Să-i moară Fulger? Poți sfărma Și pe-un voinic ce cuteza Să-nalțe dreapta lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii dacă pier Cei buni așa? Dar mâne va mai fi pământ? Mai fi-vor toate câte sânt ... Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați ... — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea sus ; Slăvitul zilei împărat Încet se lasă spre apus. Și cum se uită la moșneag, Se mai oprește-o clipă-n loc : I-azvîrle cu un zîmbet drag Pe frunte-un diadem de foc. Iar după culmi, doi nourași, Urcînd tiptil, în zare, sus, Rîd răsfățați și drăgălași, Privind idila din apus. III Fînu-i strîns, și de pe luncă Oamenii spre casă vin. Lacrimă de-argint, scînteie Steaua serii în senin. Văile-alburesc în zare, Satul se-nvelește-n fum. Cel din urmă car răscoală Colbul adormit pe drum. Dulce ... — ...Demult, demult, trăia un neam păgîn De oameni mai puternici și mai mari Ca oamenii de azi, P-aceste plaiuri binecuvîntate... Ei nu știau Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun ... nu mi-ai adus! Iară au plecat Și ei mi-au plecat Prin văi și vâlcele, Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De-o tufă din cale. Ea, oftând cu jale, Din gură-mi zicea Și mi-o blestema: — Tufă-afurisită, Să nu crești în sus, Cine de tine se va-mpiedica, Toți te-or blestema... Iar au mai plecat, Un măr au aflat. Și ei s-au odihnit, Mărul i-au umbrit, Umbra ș-au lățit, Soarele au pierit. Sfânta Maria Către măr ... aprinsă... Când Dumnezeu se năștea, Rouă peste câmpi cădea, Prin păduri lumini ardea, Din nuiele — luminele. Dumnezeu așa zicea: — Pomeniți Nașterea mea. Cât de rar, în zile mari! IV Ce seară-i astă-seară? Aceasta-i seara de Crăciun, Să te veselești, om bun, La cea masă de mătasă. — Dar pe masă ce mai sunt? Că mai sunt făclii arzând. — Printre făclii ce mai sunt? Că mai sunt colaci de grâu. — Printre colaci ce mai sunt? Tot păhăruțe cu vin. — Dar la masa cine-mi șede? În capul mesei Șede Bunul Dumnezeu. ... Emil Gârleanu - Călătoare! ... ... și ai de unde da și la alții. Și ce fericire să călătorești dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, și când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum. În dimineața aceasta a luat-o spre răsărit. Încântată de frumusețea soarelui, care se prevestea prin mănunchiurile lui de raze, totuși avu puterea să se gândească, drumeața, că, privind și minunându-se numai, nu câștiga nimic. De aceea, îndată ce dădu, prin miriște, de cizma unui vânător, își și puse în gând să cerceteze, să cunoască mai bine făptura omenească în apucăturile ei. Îndrâzneață și destoinică, se ridică pe călcâiul pe care câteva fire de nisip se prinseseră, apoi, cu iscusință, o luă încet pe cusătura carâmbului, în sus. Călătoarea își dete toată silința să se urce mai repede pe cizmă, căci vederea ei îi amintea, cu groază, priveliștea pe care cizma unui alt vânător i-o dăduse într-o zi: trei tovarășe Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească ... • • • • • • • • • • Vai, o, Țară Românească Vezi cin' să te stăpînească ? Un Dumitru Turnavitu Care n-ai mai fi gînditu ! Păi, să te fi dat de-o parte, Că facea prin București Tot tarturi mavroghenești ; Apoi avea o mîndrie Lipită de mojicie Și-atîta o semeție, De nimeni nu vrea să știe ! Venea la dînsul boieri Pentru niscareva trebi Ca la un stăpînitor Țării oblăduitor ; Iar el ca un blestemat, Ședea în ... din somn. În scurt se afla al vremii Al doilea Mavrogheni Avea în cap o căciulă Țuguiată, ca o sulă, Și o ghebă în spinare De nu făcea cinci parale, De aba roșie ruptă Cu ață albă cusută, Cu poturi, cu iminei, Se desprinsese cu ei. Iar să-l fi văzut călare Chiar vătaf de haimanale. C-o grămadă de voinici Tot arnăuți, șocarici, Avîndu-i pe lîngă dînsul De nu puteai să-ți ții rîsul. Și da prin tîrg cîte-o raită Ca să-l vază lumea toată La ce treaptă a ajuns ... ar mai fi vro răzmeriță Și un Mavrogheni domn Știu că tu te-ai face om ! Acum ia-ți nădejdea, frate, Că aia nu se ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... |
||